All right, this is only for those who have seen the movie. But be warned, if you read this, you’ll catch on. My writing about “Shuttle” came firstly as a reaction to an IMDB post from someone who signed himself/herself: PurpleFanatic: “I have NO PITY when the victims are THIS DUMB!”

Unfortunately, this IS how it goes in the real world. The naïve who remains a naïve is lost. Life is tough. One must learn fast both from one's mistakes and the others’. Such is the situation with this movie. Once you know the person is a homicidal maniac, you not only take action, but DEADLY action. You don't talk with someone who's kidnapping, maiming and keeping you at gunpoint. Once you KNOW it's either you or him, there's no debating on “what should we do”. OK: the shuttle crashed. You are the only one up. YET. WHY THE HELL RUN? Take the gun or anything else, kill the "inglorious basterd", see if your friend is alive, help her and then... drive! Look, I'm a humanitarian, but there must be a point where I am entitled to draw the line! You can't reason with the devil! You can't talk sense into the skull of someone who's chopping off your fingers, cutting you with a knife, and running your friends over with a car! Nor should you say: "Awwwwwww, heeeeee's huuuuuurt noooow, we have such a kind heart! Can we keep'm, mommmy, pleease, pleaaase?" It just makes me sick.

And one more thing. I don't agree with those who make disheartening, demoralizing movies. The producer might say: "I made this movie to show the woman's condition as a slave." And you think we got the point and all rise as one in defending the women BECAUSE of your movie. A compassionate man doesn't need a movie like this. An insensitive man will yawn. A stupid man will say: "Oh, that was a reaaaallly great thriller!!!" So why should we see a disheartening movie before going to bed? WHY DO THEY make disposable-one-time-only-movies? A good movie can repeatedly be seen – as Keats said: “A thing of beauty is a joy forever…” You see "The Lord of the Rings" again and again. Why? Because humanity fights even against all odds and WINS! You see "The Day after Tomorrow" over and over again. Why? It's grim, it's sad... YES! BUT IT'S ALSO HOW WE PEOPLE ARE: We NEVER give up! We start over. We see "THE POSTMAN", where a lunatic is trying to break the human spirit in all mankind. Why? Because we like to organize, to take arms against those who will have us divided and frightened. Then we see "INDEPENDENCE DAY" over and over again, where human race is nearly obliterated. Why? Because we like the idea that "where there's a will, there's a way." Yes, people die by the millions. Yes, women and children, bless their hearts, are raped and/or killed. But we don't want to only know that we've got "issues". It's inhumane. Imagine a movie about a rape – just the rape, nothing else. ONLY SICK BASTARDS THAT LOST THEIR HUMANITY LIKE IT! We, true human beings, do not accept to be told JUST the story of our misfortune – we also want to know there is hope. We, true human beings, do not accept to be shown JUST how frail we are – we also want our enemy to know we’re solid-rock-determined, and, as the U.S President’s line was in the above quoted movie, INDEPENDENCE DAY, “we will NOT go quietly into the dark!” We, true human beings, do not accept to be told JUST about our death – we also want to know that there is a God of love and life after death.

Atât de multe lucruri trec neobservate pentru cei ce nu-şi pregătesc ochiul să vadă dincolo de o simplă declaraţie, o imagine comună, un sunet în sutele de alte zgomote ce întocmesc lumea audibilă. După foarte mulţi ani, am vrut să revăd serialul „The Twilight Zone”, Zona Crepusculară. Cred că există o perioadă în devenirea noastră când doar acumulăm informaţie. Citim cărţi, citim poezie, ascultăm muzică, vizionăm filme... dar nu avem o viziune critică asupra a ceea ce auzim şi vedem. Singuri părinţii ne sunt conştiinţă în toate. Mai târziu însă începem să spunem: „Nu ştiu ce-am găsit la cartea aia! Am recitit-o din nostalgie pentru timpul când o adoram şi... am fost profund dezamăgit.” Asta pentru că atunci nu aveam rigori etice bine definite, principii înţelese şi respectate, reguli formate în ani de decantare socială, familală, de ce nu, religioasă.

Aşa s-a întâmplat cu seria nouă a „Zonei Crepusculare”. Efecte deosebite, distribuţii de aur, idei surprinzătoare – aşa cum te-ai obişnuit deja în această zonă a amurgului. Numai că, pe măsură ce mai trecea un episod, rămâneam tot mai mofluz, tot mai nemulţumit, tot mai iritat – şi acum revoltat. Nu sunt de acord cu cei ce spun: „Păi, lasă, frate, că e doar un film.” Un film trebuie să aibă un sens definit de sensul existenţei umane. Care este acesta? Dorinţa de autodepăşire, confort, spiritualitate, creştere, maturizare a înţelegerii vieţii, stabilire a ce înseamnă progres sau, dimpotrivă, decadenţă. Un film – ca oricare creaţie artistică – trebuie să aibă TOATE aceste amprente pentru a fi de folos naturii spirituale şi estetice a omului. Or, „Zona Crepusculară” este locul pedepsirii omului cu o cruzime diabolică pentru aspiraţiile lui, nemulţumirile lui, insatisfacţiile lui. Exemplu: o femeie se mută în casă nouă şi spune la nervi ceva pe care-l regretă imediat (vi s-a întâmplat?). În ciuda scuzelor, „Zona crepusculară” o aduce într-un loc care îi distruge viaţa complet. Şi TOATE episoadele sunt la fel. De ce cruzimea asta excesivă? Cui foloseşte să vezi cum, pentru un cuvânt sau un gest eşti pedepsit cu moartea sau chinuri PÂNĂ la moarte? Înveţi lecţia că totul se plăteşte? Eu cred că oamenii ar trebui să înveţe mai degrabă – şi mult mai des – lecţia compasiunii, iertării şi restaurării. În Zona Crepusculară nu există iertare, compasiune şi refacere. Odată ce ai intrat în „Zonă”, eşti pierdut. Sincer, nu-mi face bine să privesc aşa ceva. Nu sunt un tip răzbunător şi pedepsitor. Da, fac greşeli, da, îi supăr uneori pe cei cu care vin în contact, spun ce nu trebuie, fac ce nu s-ar cuveni, dar mă doare şi revin, refac relaţii, cer iertare, arăt căinţă, dau iertare, las să treacă de la mine – asta e viaţa mea! Un om imperfect trebuie să arate îngăduinţă faţă de ceilalţi semeni. Dar un om perfect? CU ATÂT MAI MULT! Concluzia mea este că o astfel de abordare, a lipsei de compasiune, iertare sau/şi restaurare – ca în „Zona Crepusculară” – nu este specifică nici omului normal, nici Fiinţei Desăvârşite pe care o numim Allah, Dumnezeu sau mai ştiu eu cum. Atunci ce tip de inteligenţă simte bucurie în crearea unor opere artistice demoralizatoare şi în antagonism cu ceea ce toţi oamenii acceptă ca fiind valoare morală unanim acceptată? Ei, nu vă mai spun şi asta, că atunci chiar că e mură-n gură...

Da, e posibil să fie un complot – sau doar ghinionul meu de a găsi numai flick-uri pe care ai face cel mai bine să nu le vezi nicicând. Două zile la rând am văzut numai filme teribil de proaste. Polar Storm şi Ice Twisters. Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că băieţii i-ar fi zis şi ăstuia tot Ice Storm, dar titlul era cusut cu aţă albă. Dialogul a fost interesant pe alocuri, şi, pe departe cel mai carismatic şi bine jucat personaj a fost scriitorul Charlie, interpretat de Mark Moses (L-aţi văzut în multe filme, dar a câştigat cu Desperate Housewives şi Mad Men). Aş fi zăbovit să mă uit puţin după buget, distribuţie, alea-alea, dar, credeţi-mă, nu e nevoie să ştiţi decât un singur lucru despre filmul ăsta: Nu merită văzut. De ce? Nota 4.2 pe IMDB vă spune ceva?