Film sub-mediocru, plictisitor, care-şi târăşte picioarele într-o poveste despre îmbolnăvirea populaţiei de către o (ah, nuuuuuu!!!) companie iresponsabilă. Sunteţi amatori ai genului "virus, bacterii, germeni"? Atunci vă spun atât: nu vă stricaţi ziua cu filmul acesta. Chiar e o jale de producţie. Bani aruncaţi pe geam; pe geamul avionului, din cer; e frustrant. Teribil de enervant. Cum au găsit finanţare pentru un asemenea eşec? Pentru că un cinefil de rând, slab, ca mine, ar fi putut să-i întrebe din start: "e o glumă scenariul ăsta, nu? E chiar scenariu?" Am râs copios la o scenă şi am oprit vizionarea, ca să pun pariu că scorul e sub 3 pe IMDB. Am pierdut. Am votat 1, ca să ajut. Iată scena: stau şpeţialiştii în epidemii la tabla albă cu câteva cazuri de oameni bolnavi; îmmm, oare ce au ei în comun? O studentă bolnavă are o aventură cu un prof de-al ei venit pe calea aerului din cele străinătăţuri. Profu' e gata. Dar grădinarul? O, da, e grădinarul profului! Dar menajera? Incredibil, e menajera profului! Dar stewardesa? Clar: a făcut parte din echipajul de pe aeronava cu care a venit profu'. Aud pe şefa şpeţialiştilor: "All right, you guys, great work! We have found the source." Am râs cu poftă. Vă puteţi imagina câteva rânduri de LOL de aici în jos? OK. Atunci nu le mai trec. Treabă bună. Treabă mare, chiar. Oricum, nu vă apropiaţi de filmul ăsta că e toxic. Iar Andrew C. Erin şi Kyle Hart au scris cu capul în nori; pe-acolo le-a tunat probabil şi titlul filmului: "Ceruri toxice". Nu vreau să traduc mai literar, na! Ce-o să-mi faceţi?