Vi s-a întâmplat să vizionaţi un serial TV atât de bine jucat încât mai să-ţi vină să crezi că personajele sunt reale, au o viaţă reală şi poţi chiar spera să le vezi şi vorbi cu ele ca în film? Până la „boom”-ul televiziunii şi cinematografiei, lucrul acesta se întâmpla prin lectură (şi, desigur, încă se mai întâmplă). Oftai când terminai o carte bună (ah, Cireşarii copilăriei noastre!) şi te durea fizic că legătura cu personajele îndrăgite se rupea atât de nemilos.

Aşa e cazul meu cu serialul „My Name Is Earl”; Jason Lee, actorul care l-a jucat magistral pe Earl Hickey de-a lungul a circa 4 ani (2005-2009) şi tot atâtea sezoane, a fost genial asistat de personaje exotice: Randy Hickey, fratele lui Earl (interpretat de Ethan Suplee), Joy Turner (Jaime Pressly) fosta blondă-temperamentală-nevastă a lui Hickey, Catalina, emigranta din Mexico de care se îndrăgosteşte fratele lui Hickey (Nadine Velazquez) şi nu în ultimul rând enigmaticul Darnell Turner, busboy la localul „The Crab Shack” (Eddie Steeples). După ce-l pun pe un piedestal înalt pe Jason Lee (l-aţi văzut recent în Alvin and The Chipmunks), îi pun pe TOŢI ceilalţi actori din „My Name Is Earl” în jurul acestuia, ca un curcubeu ce dă valoare acestei comedii de o nedescrisă savoare. Dacă ÎNSĂ cineva m-ar întreba dacă am o scenă preferată, n-aş ezita s-o numesc pe cea de la Crab Shack din sezonul 1, episodul 18, în care Joy încearcă să bea dintr-un pai pe care, evident, îl vede în mai multe exemplare din pricina excesului de lichide alcoolice.

Pentru cei care vă întrebaţi care ar fi motivul care i-ar face să vadă serialul, eu aş spune că umorul nu ar ieşi atât de mult în evidenţă dacă nu ar exista motivul cascadei de râs din cele 4 sezoane hickieneşti, şi anume, Karma. Earl crede că dacă va face reparaţii pentru nedreptăţile din trecut, Karma va fi binevoitoare cu el. Prin urmare îşi face o listă cu persoane pe care le-a nedreptăţit şi încearcă să rezolve fiecare caz. Eu personal nu cred în Karma, dar sunt de părere că nici nu are prea mare importanţă cum numeşti ceea ce crezi DACĂ motivaţia este una a dreptăţii, îndreptării şi a iubirii de semeni. De aceea, „My Name Is Earl” este un serial care transmite şi un mesaj preţios şi nu e doar umflat cu umor fără sens. „My Name Is Earl” se ridică din acest motiv deasupra lui „Seinfeld” şi a lui „Married with Children”, dar stă pe aceeaşi treaptă cu „Friends”. Să nu mă înţelegeţi greşit: apreciez umorul, ador umorul, îmi place să fac emisiuni TV de divertisment (poate citeşte şi cine îmi trebuie mie personal aici), apreciez enorm jocul lui Al Bundy, dar ce înveţi ca tânăr, ca adolescent, ca şi copil de la Seinfeld şi de la familia Bundy? Că singurul scop în viaţă este distracţia fără responsabilitate, sexul mecanic, ca socializare (se poate aşa ceva?) fără dragoste şi mai ales că familia e o oroare şi că cel mai bine e să zbori din floare în floare, să faci bani şi să te distrezi cu prieteni care cred, la fel ca tine, în nimic. Vă recomand „My Name Is Earl” dacă sunteţi genul „vreau să râd, dar să iubesc şi pe altcineva în afară de mine.”